Sistemul de frânare al automobilului este un sistem de bază pentru asigurarea siguranței la conducere. Componentele sale cheie includ în principal plăcuțe de frână (saboți de frână), discuri de frână, tamburi de frână, etriere și conducte de lichid de frână. Următoarele sunt caracteristicile de bază ale fiecărei componente majore:
Plăcuțe de frână (saboți de frână)
Compoziție de bază: constă din trei straturi: o placă de oțel (strat suport), un strat termoizolant lipit-și un bloc de frecare (material de frecare).
Funcția principală: Transformă energia cinetică a vehiculului în căldură prin frecare cu discul de frână sau cu tamburul, obținând decelerare sau oprire.
Tipuri comune de materiale:
Tipul de azbest: În mod esențial eliminat (dăunător pentru sănătate).
Tip semi-metalic: conține 30%–65% fibre metalice, rezistente la temperaturi ridicate și la uzură, dar zgomotoase și prăfuite, potrivite pentru vehicule grele-sau-de înaltă performanță.
Tip NAO (non-azbest organic): zgomot redus, ecologic, uzură minimă a discului de frână, potrivit pentru mașinile de pasageri urbane.
Tip ceramică: rezistență la temperatură ridicată (temperatura de lucru de până la 650 de grade), praf scăzut, silențios, folosit mai ales în vehiculele de gamă medie-și--înaltă.
Standarde de înlocuire:
Grosimea plăcuței noi aproximativ 10–15 mm;
Ar trebui înlocuit atunci când este uzat la mai puțin de 3 mm sau aliniat cu marcajele limită de uzură de la ambele capete.
Cerință privind coeficientul de frecare: Conform standardului național GB 5763-2018, acesta ar trebui să fie 0,35–0,45 (la temperatură normală) și peste 0,20 la temperatură ridicată (350 de grade).
